20 martie 1770, Lauffen am Neckar, Germania – 7 iunie 1843, Tübingen, Germania

_______________________________________________________________

Friedrich Hölderlin, ”Cântecul ursitei lui Hyperion – Hyperions Schicksalslied”

În înaltă lumină umblați

Pe dulce tărâm, voi, preafericite genii!

În strălucitoare boare divină

Plutiți ușor

Ca degetele artistei

Pe strunele sfinte.

Fără ursită, precum copilul

În somn, respiră celestele;

Cast ocrotit,

În muguri umili

Veșnic vă înflorește

Spiritul,

Ochii preafericiți

Privesc în liniștea

Clarității eterne.

Nouă ni s-a dat însă

Veșnică neodihnă,

Rătăcesc, se sfârșesc

Chinuiții oameni

Orbi dibuind

De la un ceas la altul,

Zvârliți ca apa

De pe o stâncă pe alta

În îndoială fără sfârșit.

________________________

-traducere de Catalina Franco-

________________________

Ihr wandelt droben im Licht

Auf weichem Boden, selige Genien!

Glänzende Götterlüfte

Rühren euch leicht,

Wie die Finger der Künstlerin

Heilige Saiten.

Schicksallos, wie der schlafende

Säugling, atmen die Himmlischen;

Keusch bewahrt

In bescheidener Knospe,

Blühet ewig

Ihnen der Geist,

Und die seligen Augen

Blicken in stiller

Ewiger Klarheit.

Doch uns ist gegeben,

Auf keiner Stätte zu ruhn,

Es schwinden, es fallen

Die leidenden Menschen

Blindlings von einer

Stunde zur andern,

Wie Wasser von Klippe

Zu Klippe geworfen,

Jahr lang ins Ungewisse hinab.