Czesław Miłos, ,,Mărturisire – Wyznanie”

Mult mi-a plăcut, o, Doamne, și gemul de fragi,

și întunecata dulceață a unui trup de codană.

Vodca la ghiață, heringu-n ulei de măsline,

aroma de cuișoare, mireasma de scorțișoară.

Așa că ce fel de profet sunt eu? De ce ar trebui

ca spiritul să-l fi vizitat pe unul ca mine ? Mulți

alții au fost desemnați ca mai demni de încredere.

Dar cine să aibă încredere-n mine? Doar m-au văzut

cum mai golesc la pahare, cum mă reped la mâncare,

cum lacom arunc priviri în decolteul vreunei servitoare.

Eu am defecte, sunt prea conștient de asta. De măreție

sunt însetat, o recunosc oriunde, și întotdeauna știam

ce-a mai rămas la cei mai mici decât mine: niște nădejdi

trecătoare, un stol de orgolioși, un turneu de gârbovi,

și literatura.

-traducere de Catalina Franco-

_____________________________

Panie Boże, lubiłem dżem truskawkowy

I ciemną słodycz kobiecego ciała.

Jak też wódkę mrożoną, śledzie w oliwie,

Zapachy: cynamonu i goździków.

Jakiż więc ze mnie prorok? Skąd by duch

Miał nawiedzać takiego? Tylu innych

Słusznie było wybranych, wiarygodnych.

A mnie kto by uwierzył? Bo widzieli,

Jak rzucam się na jadło, opróżniam szklanice

I łakomie patrzę na szyję kelnerki.

Z defektem i świadomy tego. Pragnący wielkości,

Umiejący ją rozpoznać gdziekolwiek jest,

A jednak niezupełnie jasnego widzenia,

Wiedziałem, co zostaje dla mniejszych, jak ja:

Festyn krótkich nadziei, zgromadzenie pysznych,

Turniej garbusów, literatura.