Martha Canfield, ” Pierdută”
privirea ta
părere de rău
surâsul tău
ochii tăi senini
în adâncă
întunecată
definitivă
absență
ce fără de tine mă lasă
când nu sunt în stare
să respir un aer
ce nu-i al tău
să contemplu pământul
ce nu știe de tine
să iubesc din nou
viața ce nu e viață
fără de tine
în ochii mei – privirea ta
în sufletul meu – surâsul tău
viața ta dusă-n speranța oarbă
a căii ce-o iau
zi după zi fără tine
învăluită-n căldura sigură
a umbrei tale
la fel
fără tine
la fel de
pentru totdeauna
cu tine
în visul fără de vis
al dragostei tale de mine..
-traducere de Catalina Franco-
________________________________
catalinafrancoblog 