Yehuda Amichai, „O aspră nostalgie m-a asaltat,”

O aspră nostalgie m-a asaltat,

cum ar dori niște oamenii dintr-o fotografie veche

să întoarcă privitorul înspre mai buna lumină

a lămpii.

În seara asta eu mă gândesc la cât de mult iubirea

se schimbă în prietenie-n chimia

vieților noastre, la prietenia care aproape

de moarte ne înseninează.

La cum se aseamănă viața noastră cu împrăștiatele fire

ce nu mai speră a se țese în altă urzeală.

Din pustietate ne vin glasuri impenetrabile.

Pulberea prorocitoare de pulbere. Trece-un aeroplan

și ne strânge

sub fulgerarea marelui sac al destinului.

Iar amintirea chipului unei copile iubite

străbate valea, cum autobuzul acela

prin noapte: multe

ferești luminate, și-atâta din chipul ei.

-traducere de Catalina Franco-