Czesław Miłosz, ”Sensul – Sens”

– Când voi muri, voi vedea căptușeala lumii.
Cealaltă parte, în spatele păsării, muntele, apusul.
Adevăratul sens ce va fi să fie citit.
Ce-a fost de neîmpăcat va fi împăcat.
Ce-a fost de neînțeles va fi înțeles.

– Și dacă nu e nicicum căptușeală pe lume?
Și dacă sturzul pe ram nu-i deloc un semn
Ci numai un sturz pe ram, dacă zi și noapte-și
Succed nedând atenție vreunui sens, iar pe
Pământ nu se află nimic, ci doar pământul acest?

Dacă da, pe mai departe-ar rămâne cuvântul
Cândva la viață trezit de-o efemeră gură,
Alergând, alergând, neobosit mesager,
În câmpuri interstelare, ori în vârtejuri galactice
Spre-a protesta, a chema, a clama, a numi.

-traducere de Catalina Franco-
___________________________
– Kiedy umrę, zobaczę podszewkę świata.
Drugą stronę, za ptakiem, górą i zachodem słońca.
Wzywające odczytania prawdziwe znaczenie.
Co nie zgadzało się, będzie się zgadzało.
Co było niepojęte, będzie pojęte.

– A jeżeli nie ma podszewki świata?
Jeżeli drozd na gałęzi nie jest wcale znakiem
Tylko drozdem na gałęzi, jeżeli dzień i noc
Następują po sobie nie dbając o sens
I nie ma nic na ziemi, prócz tej ziemi?

Gdyby tak było, to jednak zostanie
Słowo raz obudzone przez nietrwałe usta,
Które biegnie i biegnie, poseł niestrudzony,
Na międzygwiezdne pola, w kołowrót galaktyk
I protestuje, woła, krzyczy.