Mariangela Gualtieri, ”Frumoasă, frumoasă, frumoasă lume – Bello, bello , bello mondo…..”

Frumoasă, frumoasă, frumoasă lume, frumos surâs

al lumii în luminile dimineții în

colorarea lumii cu anotimpuri cu

oameni și animale. Lumea-i frumoasă,

mi-aduc aminte de asta, mi-aduc aminte,

lumea-i frumoasă, tare frumoasă, cu cer

de zi şi de noapte, cu chipuri care-mi

plăceau cu boturi și labe și

plante care mi-au suspinat şi mi-au tot

suspinat ușor ușor, ducând

departe kilele și bocancii

de dinăuntru ce m-au

înnoroiat, trăgând fiarele de călcat

pe care ​​în piept le-am purtat, cu marea curățare

lăuntrică. Frumos, mi-aduc aminte

frumos de asta.

Dintotdeauna salvarea eu am avut-o de la

o frunză mică, de la un un fruct

atât de bine crescut, încât mi-a alinat

dezastrele de fundal. Cum nu, o, da.

-traducere de Catalina Franco-

____________________________

Bello, bello, bello mondo, bello ridere di

mondo in luce mattutina in

colorazione di mondo con stagioni e

popolazione e animali. Bello mondo

questo ricordo, questo io lo ricordo

bello, molto bello mondo, con cielo

diurno e notturno, con facce che

mi piacevano e musi e zampe e

vegetazione che mi sospirava e mi

sospirava leggera leggera, tirando

via chili e scarponi interiori che mi

infangavano, tirando via ferri da stiro

che mi portavo nel petto, e gran pulitura

di dentro. Bello, questo io lo ricordo

bello.

Io ho avuto soccorso a volte da

una piccola foglia, da un frutto così

ben fatto che dava sollievo a mio

disordine di fondo. Sì sì.