Friedrich Gottlieb Klopstock, ”Mormintele timpurii – Die frühen Gräber”

O, bine ai venit, tu, lună de-argint,

Frumoasă, tăcută prietenă a nopții!

O, nu fugi, mai stai, tu, gândului meu prieten!

Uite-o, rămâne, toți norii s-au rostogolit.

Numai trezirea lui Mai e desigur

Mult mai frumoasă ca noaptea de vară,

Când, luminoasă, roua din buclele-i picur,

Și din înaltul colinei încununată de roșu apare.

Nobili, o, voi, deasupra însemnelor voastre

Creste de-atâta vreme mușchiul puternic și mare!

Ce fericire am trăit pe când încă cu voi eram,

Și ziua de aur roșu prin strălucirile nopții vedeam.

(1764)

-traducere de Catalina Franco-

_________________________________

Willkommen, o silberner Mond,

Schöner, stiller Gefährt der Nacht!

Du entfliehst? Eile nicht, bleib, Gedankenfreund!

Sehet, er bleibt, das Gewölk wallte nur hin.

Des Maies Erwachen ist nur

Schöner noch, wie die Sommernacht,

Wenn ihm Tau, hell wie Licht, aus der Locke träuft,

Und zu dem Hügel herauf rötlich er kömmt.

Ihr Edleren, ach es bewächst

Eure Male schon ernstes Moos!

O wie war glücklich ich, als ich noch mit euch

Sahe sich röten den Tag, schimmern die Nacht.

(1764)

**