Dante Alighieri, din ”Divina Comedie”

„O, doamnă, în care-mi veghează nădejdea,

tu care ai suferit spre a-mi lăsa în iad

câteva urme-ale tale spre mântuirea-mi,

în toate acele lucruri mărețe,

urme ale puterii și inimii tale,

eu îți recunosc și virtutea și harul.

Am fost iobag – iar tu m-ai eliberat

prin toate căile și mijloacele,

ce pentru asta erau în puterea ta.

Păstrează în mine acea măreție,

încât sufletu-mi vindecat mulțumită ție,

să se desprindă de trup în toată grația ta”.

Așa m-am rugat, iar ea (deși părea așa

Depărtată)-mi surâse, la mine s-a uitat,

apoi s-a întors spre fântâna cea veșnică.

-traducere de Catalina Francu-

________________________________

”O donna in cui la mia speranza vige,

e che soffristi per la mia salute

in inferno lasciar le tue vestige,

di tante cose quant’ i’ ho vedute,

dal tuo podere e da la tua bontate

riconosco la grazia e la virtute.

Tu m’hai di servo tratto a libertate

per tutte quelle vie, per tutt’ i modi

che di ciò fare avei la potestate.

La tua magnificenza in me custodi,

sì che l’anima mia, che fatt’ hai sana,

piacente a te dal corpo si disnodi”

Così orai ; e quella, sì lontana

come parea, sorrise e riguardommi;

poi si tornò a l’etterna fontana.

-din ”Paradisul’, Cântul XXXI –

Vichi Radu