A.Răduț, ”O zi de neuitat”

De ce ești trist, când freziile-n soare
Din coșul florăresei îți zâmbesc
Și îți aduc aminte de-o-ntâmplare
Cu o fată și întâiul te iubesc ?…
Era o zi ca orișicare alta
Și un început de primăvară ca acum
Când te grăbeai să prinzi un taxi-n drum
Și-o domnișoară a trecut pe lângă tine strada.
Era aievea sau trăiai un vis ?
Pentru că ușa i-ai deschis-o, și-nainte de plecare
Ți-a mulțumit și a adăugat atât: la zece fix,
La universitate, lângă zarzării albiți de floare.
Ce a urmat a fost o seară-n doi,
O neuitată frezie în părul ei de aur
Și acel sărut al buzelor catifelate, moi,
Și-a frunții de femeie prinsă-n laur.

Copyright @ A. Răduț, 2023 / din vol. Căutări, 2022