V. Cardarelli, ” Martie – Marzo”

Azi primăvara

e un vin care fierbe.

Spumegă primul verde

pe nalta coroană a ulmilor

de unde cade polenul

și răspândește o ploaie de aur.

Printre bogatele naltele ramuri

ciugulește sticletele.

Obloanele verzi răsună

peste fațadele roșii

pe care le trântește

martie-n vântul-i curat și vesel.

Smălțuite sunt toate cu iarbă.

Se ițește și iedera,

brotacul e ca smaraldul

peste uitatele trunchiuri bătrâne

și fără vreme,

de-a lung de căzute umbrite ruine

martie-și pune greaua lui mantă.

Frământat de-un teribil suflu

orașul trăiește o zi

de tulburări campestre.

Beată gâlgâie-n sânge

azi primăvara!

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Oggi la primavera

è un vino effervescente.

Spumeggia il primo verde

sui grandi olmi fioriti a ciuffi

ove il germe già cade

come diffusa pioggia.

Tra i rami onusti e prodighi

un cardellino becca.

Verdi persiane squillano

su rosse facciate

che il chiaro allegro vento

di marzo pulisce.

Tutto è color di prato.

Anche l’edera è illusa,

la borraccina è più verde

sui vecchi tronchi immemori

che non hanno stagione,

lungo i ruderi ombrosi e macilenti

cui pur rinnova marzo il greve manto.

Scossa da un fiato immenso

la città vive un giorno

di umori campestri.

Ebbra la primavera corre nel sangue.