Mariangela Gualtieri, „Ce să înțeleg eu de aici? – Cosa capisco io, da qui? ”

Ce să înțeleg eu de aici? Ce să înțeleg despre asta,

ce să înțeleg despre golul ăsta ?

E vreme. E un răspuns care vine. Fii răbdătoare.

E un răspuns, și este o răsturnare. E vreme.

Este răspuns. Care-n curând o să vină

să decojească destinul, să-l curețe bine.

Închină-te. Spune o rugăciune. Stai liniștită. Păstrează-ți neînfrânată puterea. Tăcere. Stai liniștită.

Culcă-te! Întinde-te! Câine! Șoarece! Şarpe! Viespe!

Cel mai mic lucru din lumea creată! Fii răbdătoare. Acuma.

Ține-ți în piept durerea. Scutură. Sparge.

Nu sta. Rupe zăgazul, acuma. Taie.

Cu toporișca. Cu sabia. Cu securea. Cu

foarfeca ascuțită. Cu secera, cu cuțitul.

Cu tot ce e unghiular. Sfarmă. Aruncă. Trage la țărm.

Apoi înfruntă marea. Războiul

se află în piept, înlăuntru-ti. Descarcă-ți în larg balastul.

Marea îl ia și-l înghite. Marea

alege puțin ori nimic. Trimite tot în adâncuri.

-traducere de Catalina Franco-

____________________________

Cosa capisco io, da qui? Capisco cosa di questo

cosa capisco di questo vuoto?

C’è tempo. C’è risposta che viene. Pazienta.

C’è risposta e c’è sollevazione. C’è tempo.

C’è risposta. C’è che fra poco viene e

sguscia questo destino, lo monda per bene.

Inchìnati. Stai tutta silenziosa. Cedi

quella tua forza indomata. Stai zitta. Quieta.

Stai a cuccia, cane! Topo! Vespa! Serpe! Poca

cosa di questo mondo creato! Pazienta. Adesso.

Tieniti quel male al petto. Crepa. Scuoti.

Rompi l’ormeggio senza indugio, ora. Spacca.

Con accetta. Con mazza. Con spada. Con

forbice affilata. Con falce, con mazzetto.

Con tutto ciò angoloso. Spacca. Getta. Costeggia.

Poi prendi mare aperto. C’è guerra dentro

te. Scarica al largo la tua zavorra.

Il mare prende e ingoia.

Sceglie poco o niente il mare. Tutto lo manda giù.