Jorge Luis Borges, „Aurul tigrilor – El oro de los Tigress”
Până la ceasul apusului galben
oare de câte ori voi privi
la puternicul tigru bengal
pe drumu-i predestinat
pe după gratii de fier,
nebănuind a-i fi închisoarea…
Veni-vor apoi și ceilalți tigri,
veni-va tigrul de foc al lui Blake;
veni-vor și alte întrupări de aur,
îndrăgostitul metal al lui Zeus,
inelul care o dată la nouă nopți
va zămisli încă nouă inele, iar ele –
la nesfârșit – iar nouă …
De-a lungul anilor m-au părăsit
celelalte culori frumoase
dintr- atâtea acum mai am
numai lumina vagă,
doar labirintica umbră
și aurul începutului.
O, amurguri, o, tigri, o, voi splendori
din mituri și epopei,
o, e un aur mai prețios, e părul tău
la care mâinile-mi jinduiesc.
-traducere de Catalina Franco-
_______________________________
Hasta la hora del ocaso amarillo
cuántas veces habré mirado
al poderoso tigre de Bengala
ir y venir por el predestinado camino
detrás de los barrotes de hierro,
sin sospechar que eran su cárcel.
Después vendrían otros tigres,
el tigre de fuego de Blake;
después vendrían otros oros,
el metal amoroso que era Zeus,
el anillo que cada nueve noches *
engendra nueve anillos y éstos, nueve,
y no hay un fin.
Con los años fueron dejándome
los otros hermosos colores
y ahora sólo me quedan
la vaga luz, la inextricable sombra
y el oro del principio.
Oh ponientes, oh tigres, oh fulgores
del mito y de la épica,
oh un oro más precioso, tu cabello
que ansían estas manos
catalinafrancoblog 