Ingeborg Bauchmann, ”Curgere – Strömung”

Atât de departe în viață și atât de aproape de moarte,

încât nemaiputând să mă împac cu nimeni

felia mea de pământ mi-o iau in stăpânire;

lovesc drept în inimă, c-o pană verde,

oceanul liniştit, iar mai apoi mă scald.

Se înalță păsări de tablă, aromă de scorțișoară!

Cu timpul meu ucigaș mă aflu singură.

În freamăt și albastru ne închidem crisalida.

-traducere de Catalina Franco

______________________________-

So weit im Leben und so nah am Tod,

daß ich mit niemand darum rechten kann,

reiß ich mir von der Erde meinen Teil;

dem stillen Ozean stoß ich den grünen Keil

mitten ins Herz und schwemm mich selber an.

Zinnvögel steigen auf und Zimtgeruch!

Mit meinem Mörder Zeit bin ich allein.

In Rausch und Bläue puppen wir uns ein.