Ingeborg Bachmann, ”Cum să mă numesc? – Wie soll ich mich nennen?”

Am fost odată copac și înlănțuită,

apoi am renăscut – eram o pasăre liberă,

m-au descoperit legată într-o groapă,

am apărut dintr-un ou murdar și crăpat.

Ce mi s-a mai întâmplat? Eu am uitat

de unde vin și unde mă îndrept,

sunt posedată de alte multe trupuri,

vreo căprioară ce fuge, vreun ghimpe dur.

Azi sunt prietenă cu crengile de arțar,

mâine din el am să fac un buștean …

Când va fi început vinovăția aceea

din care din bob în bob eu am înotat?

Însă un alt început tot mai cântă în mine –

ori un alt capăt – el zborul mi-l împiedică,

voiesc să scap de săgeata vinovăției

care mă caută și-n nisip ca și-n rața sălbatică.

Poate-într-o zi voi reuși să mă recunosc,

ca porumbel ori ca o piatră în rostogolire…

Lipsește un singur cuvânt! cum să mă numesc,

fără însă să fiu într-o altă limbă.

-traducere de Catalina Franco-

_____________________________

Einmal war ich ein Baum und gebunden,

dann entschlüpft ich als Vogel und war frei,

in einen Graben gefesselt gefunden,

entließ mich berstend ein schmutziges Ei.

Wie halt ich mich? Ich habe vergessen,

woher ich komme und wohin ich geh,

ich bin von vielen Leibern besessen,

ein harter Dorn und ein flüchtendes Reh.

Freund bin ich heute den Ahornzweigen,

morgen vergehe ich mich an dem Stamm . . .

Wann begann die Schuld ihren Reigen,

mit dem ich von Samen zu Samen schwamm?

Aber in mir singt noch ein Beginnen

– oder ein Enden – und wehrt meiner Flucht,

ich will dem Pfeil dieser Schuld entrinnen,

der mich in Sandkorn und Wildente sucht.

Vielleicht kann ich mich einmal erkennen,

eine Taube einen rollenden Stein . . .

Ein Wort nur fehlt! Wie soll ich mich nennen,

ohne in anderer Sprache zu sein.