Furtuna de trandafiri și noaptea luminată de spini va fi fost in suflet. Numită ”Arie”, poezia va fi fost compusă pur și simplu pentru melodia ei.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ingeborg Bachmann, ”Aria”

Oriunde ne-am îndrepta în furtuna de trandafiri,

noaptea e luminată de spini, cum și de tunetul

frunzelor care, atât de moi și tăcute-n tufiș,

foșnesc la picioare acum.

Mereu oriunde s-a stins ce trandafirii aprind

înghite ploaia în râu. O, noapte îndepărtată!

Deși o frunză, ce ne-a întâlnit, alunecă pe val

până ce se revarsă în noi.

-traducere de Catalina Franco-

________________________

Wohin wir uns wenden im Gewitter der Rosen,

ist die Nacht von Dornen erhellt, und der Donner

des Laubs, das so leise war in den Büschen,

folgt uns jetzt auf dem Fuß.

Wo immer gelöscht wird, was die Rosen entzünden,

schwemmt Regen uns in den Fluß. O fernere Nacht!

Doch ein Blatt, das uns traf, treibt auf den Wellen

bis zur Mündung uns nach.