René Char, „Remanență – Rémanence”

Ce te face să suferi?

De parcă s-ar fi trezit fără zgomot în casă urcarea unui chip pe care o oglindă acră părea că a înghețat.

De parcă, tu coborând lampa înaltă și-a ei splendoare pe-o farfurie oarbă, ai ridicat străvechea masă cu fructele ei înspre gâtul tău asuprit.

De parcă ai retrăi evadările tale în aburii dimineții spre-a-ți întâlni revolta atât de dragă ție, ea – care a știut – , mai bine ca orice tandrețe, să te înalțe și să te ajute.

De parcă ai condamna, în timp ce iubirea ta doarme, portalul suveran și calea ducând către el.

Ce te face să suferi?

Intactul ireal în devastatul real?

Aventuroasele lui ocoliri înconjurate de atâtea chemări și de sânge?

Ceea ce-a fost ales și nu a fost atins?

Marginea saltului ajuns la mal?

Prezentul necugetat care a dispărut?

Dintre atâtea stele, steaua aceea nebună, apropiată și moartă mai înainte de mine.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

De quoi souffres-tu ?

Comme si s’éveillait dans la maison sans bruit l’ascendant d’un visage qu’un aigre miroir semblait avoir figé.Comme si la haute lampe et son éclat abaissé sur une assiette aveugle, tu soulevais vers ta gorge serrée la table ancienne avec ses fruits.

Comme si tu revivais tes fugues dans la vapeur du matin a la rencontre de la révolte tant chérie, elle qui su, mieux que toute tendresse, te secourir et t’élever.

Comme si tu condamnais, tandis que ton amour dort, le portail souverain et le chemin qui y conduit.

De quoi souffres-tu ?

De l’irréel intact dans le réel dévasté ?

De leurs détours aventurés, cerclés d’appel et de sang ?

De ce qui fut choisi et ne fut pas touché ?

De la rive du bon au rivage gagné ?

Du présent irréfléchi qui disparaît ?

D’une étoile qui s’est la folle, rapprochée et qui va mourir avant moi.