Ingeborg Bachmann, ”Voi, cuvintelor! – Ihr Worte”

Lui Nelly Sachs, prietenei, poetei, în adorație

Cuvinte, voi, hai, urmați-mă!,

suntem deja departe

mult prea departe, hai, încă o data

hai mai departe, la nesfârșit.

Nu luminează.

Cuvântul

nu face

decât să tragă alte cuvinte,

frazele alte fraze.

Așa încât lumea

definitiv

să impună,

ce este deja spus.

Ea nu spune nimic.

Urmați-mă, cuvinte,

să nu devină definitivă

— această lăcomie de cuvinte

și de ziceri contradictorii!

Acum pentru o vreme

lăsați

să tacă toate sentimentele:

așa încât mușchiul inimii

să bată altfel.

Lăsați-l, vă spun, lăsați-l.

Urechii superioare nimic,

îi spun șoptit nimic,

căci pentru moarte nimic,

nici un cuvânt nu-ți vine

în minte:

Pleacă, și vino după mine,

nici blând, nici amar,

nu consolator

nu mângâietor

nici descurajant în mod semnificativ

dar nici lipsit de înțeles –

Și mai presus de toate, fără figuri de stil

țesute în praf, nu golul vârtejit

al silabelor, nu cuvinte de moarte.

Nici măcar unul, o,

voi, cuvintelor!