”Multă poezie a simțit ispita tăcerii.

Pentru că poezia tinde, în mod firesc, spre tăcere.

Sau o conține ca materie naturală. Poetica: arta

alcătuirii tăcerii. Un poem nu există dacă nu

se aude, înainte de cuvânt, tăcerea lui.”

**

”Mucha poesía ha sentido la tentación del silencio.

Porque el poema tiende por naturaleza al silencio.

O lo contiene como materia natural. Poética: arte de la

composición del silencio. Un poema no existe si no

se oye, antes que su palabra, su silencio.”

Jose Angel Valente

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Hugo Mujica, ”Cade-n tăcere – Cae en silencio”

Cade-n tăcere

cade tăcută,

ca neaua

dar e cenușă.

cade peste o femeie

care aleargă

cu rochia-i in

flăcări

gândind c-o să scape de foc,

cade peste un orb

pentru care fiece zid e-o cărare,

fiece ușă

e o prăpastie.

cade

peste oamenii care merg

ca oamenii

dar sunt fâșiile

care acoperă golurile,

Cade-n tăcere

cade tăcută,

cade precum cenușa, cum cad

și pașii acei

spre nicăieri

nici măcar spre infern.

-traducere de Catalina Franco-

_______________

En silencio

cae en silencio,

como nieve

pero es ceniza.

cae sobre una mujer que corre

con su vestido

en llamas

creyendo huir del incendio,

sobre un ciego

para quien todo muro es camino,

cada puerta

precipicio.

cae sobre hombres que caminan

como hombres

pero son vendas

que amortajan huecos,

cae en silencio

como la ceniza, o como caen

esos pasos

hacia ningún lugar

ni siquiera hacia un infierno.