E si, solo Dante – il sommo Poeta – poteva scrivere un sonetto così bello su la sua donna amata!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dante Alighieri, ”Atât de gentilă – Tanto gentile”

Doamna mea pare atât de gentilă

și atât de onestă când îi salută pe alții,

încât orice limbă ar fi să tremure mută,

iar ochii să nu îndrăznească a o privi.

Ea umblă, simțindu-se prea lăudată,

învestmântată-n blândețe și-n umilitate;

încât ea pare că e un lucru din ceruri

care a venit pe pământ spre-a arăta un miracol.

Așa plăcută se arată ea celor care-o privesc,

așa de dulce e inimii cărei i-apare-n privire,

că numai cel ce-a încercat o ar putea înțelege;

pare că de pe buzele ei suav se mișcă

un spirit dulce și care, plin de iubire,

inimii mele întruna-i șoptește: suspină.

-traducere de Catalina Franco-

______________________________

Tanto gentile e tanto onesta pare

la donna mia, quand’ella altrui saluta,

ch’ogne lingua devèn, tremando, muta,

e li occhi no l’ardiscon di guardare.

Ella si va, sentendosi laudare,

benignamente e d’umiltà vestuta,

e par che sia una cosa venuta

da cielo in terra a miracol mostrare.

Mostrasi sì piacente a chi la mira

che dà per li occhi una dolcezza al core,

che ’ntender no la può chi no la prova;

e par che de la sua labbia si mova

un spirito soave pien d’amore,

che va dicendo a l’anima: Sospira.

~~~~~~~~~~

– da ‘Vita Nuova” – ”Rime” – XXII –