Alice Puiu, ”Invocație”

Alice Puiu, ”Invocație”

Dedicată Domnișoarei Irinel Frâncu

Prin salcia clopotelor învolburate

ierburi de cenușă suspină.

Cântul din feriga uitării

desenează îngeri pe obrazul tău.

Nu știu ce caut,

poate doar letania copacilor,

care și-au încolăcit visele la picioarele tale

și n-au știut să zboare

odată cu foamea ta de pasăre sortită

unui curcubeu frânt de seară.

Nu știu ce citesc,

poate doar pâinea din praf de stele,

pe Caleea Lactee în fărâme-nprăștiată

sau poate drumul către clipa ta de lumină.

Nu știu ce invoc,

poate doar pașii hieratici pe Podul Carol,

peste Vltava,

în argintul oaselor sclipind pe tipsii melancolia,

în zborul turnurilor peste colinele

aprinse-n vâltoarea florilor de mai.

Peste cuvintele tale se-așterne în fiecare zi

aceeași plecare, aceeași tăcere

și-n fiecare sărut al fumului

se-mpart apele cerului în aripi de ceară.

Nu știu ce ghicesc,

poate doar iertarea primăverilor nerostite de buzele tale.

Autor Alice Puiu, februarie 2019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s