Benjamin Prado, „Egalul și opusul – Lo mismo e lo contrario ”
Opusul unui om limpede este apa murdară.
Opusul mării este o femeie oarbă.
Cine distruge un pod ridică-o prăpastie.
Cicatricile sunt lovituri ce nu pot fi uitate.
Sunt adevăruri fără de limită,
sunt și lucruri care se termină:
râurile sunt Machado.
Eu te-am iubit mai presus de mine.
Strălucesc scorpionii în lumina lunii
apoi sunt iar otrăvitori și obscuri.
E-atât de simplu.
Să lupți pentru cenușă înseamnă a renunța la foc.
Cuvântul rostit e o pasăre-n zbor .
Moartea ta e sub pielea mea,
Ca o insectă sub un pahar răsturnat.
Altceva ce-aș putea spune?
Că te-am iubit de la nord la sud, și fără sfârșit,
cu unghii cu dinți,
fără de taine,
fără capcane.
Că nu am vrut să mai aud vocea ta,
nici să mă uit la fotografiile noastre,
nici să te văd mângâind cu degetele tale albastre
câinii care mâncând rămășițe din viața ta.
Vreau numai beznă și fum.
Eu am venit să-ți spun că te-am uitat,
că în fiecare zi eu te voi uita
în fiecare zi din viața mea.
-Traducere de Catalina Franco-
____________________-
Lo contrario de un hombre limpio es el agua sucia.
Lo contrario del mar es una mujer ciega.
El que derriba un puente construye un precipicio.
Las cicatrices son golpes que no se olvidan.
Hay verdades sin límite
y hay cosas que se acaban:
los ríos son Machado;
yo te amé a tumba abierta,
los alacranes brillan a la luz de la luna
y después son, de nuevo, venenosos y oscuros.
Es así, tan sencillo.
Luchar por las cenizas es renunciar al fuego.
Una palabra dicha es un pájaro que vuela.
Tu muerte está debajo de mi piel
lo mismo que un insecto es un vaso volcado.
¿Qué más puedo decirte?
Que yo te ame de norte a sur,
sin fondo,
con uñas y con dientes,
sin secretos,
sin trampas.
Que no he querido oír una vez más tu voz,
ni mirar nuestras fotos,
ni verte acariciando con tus dedos azules
a los perros que comen las sobras de tu vida.
Yo sólo quiero oscuridad y humo.
Yo he venido a decir que te he olvidado,
que volveré a olvidarte cada día,
cada uno de los días de mi vida.