Marco Maggini, ”Coama timpului… – Criniera del tempo”

Eu te iubesc, așa e, o știi deja.

Dar nu știi că pământul,

ce sub picioarele-mi se topește,

nisipul, calul fugar,

aerul gros de nitriți, galopul, cursa

nebună-s ale unei puteri

ce nu se bucură de moment,

ce trece hotarele, dincolo de infinit.

Tu nu știi care-i coama timpului,

coada cometei, copita cerească.

Eu nu știu unde mă duce armăsarul,

nimeni n-ascultă, nimeni nu poate spune-n

cuvinte flacăra ce mă răpește, –

mă ațâță mă arde această iubire

atroce, fără poeme.

-traducere de Catalina Franco-

_________________________

Io ti amo, è vero, lo sai già.

Non sai però che il suolo

che si liquefà sotto i miei piedi,

la sabbia, il cavallo imbizzarrito,

l’aria densa di nitriti, il galoppo, la corsa

folle sono quelli di una forza

che non gode del momento,

che travalica i confini, oltremodo li infinita.

Tu non sai quale criniera ha il tempo,

la coda di cometa, lo zoccolo celestiale,

io non so dove il destriero mi conduce,

nessuno ascolta, nessuno può tradurre

in voce questa fiamma che m’invola

e scalpita ancora e brucia, quest’amore

atroce, senza verso.