Jorge Luis Borges, ” Îngerul – El Ángel”
Nu fie omul nevrednic de Îngerul
a cărui sabie îl păzește
de vreme ce e născut din iubirea aceea
ce soare și astre rotește
tunetul goarnelor.
Prin stacojii lupanare să nu se târâie
nici în palate ivite din superbie
nici prin taverne nechibzuite.
Să nu s-aplece nici rugăminții
nici rușinării plânsului
nici fabuloasei speranțe
nici vrajei mărunte a spaimei
nici spoielilor histrionului;
să-l vadă Altul.
Să-și amintească că niciodată nu-i singur.
În zumzetul zilei, în noaptea sumbră
mărturisească-și fără încetare nădejdea;
nici o lacrimă nu-i maculeze cristalul.
Fă, Doamne, la capătul zilelor mele de pe Pământ,
să nu-l necinstesc pe Înger.
-traducere se Catalina Franco-
______________________________
Que el hombre no sea indigno del Ángel
cuya espada lo guarda
desde que lo engendró aquel Amor
que mueve el sol y las estrellas
hasta el Último Día en que retumbe
el trueno en la trompeta.
Que no lo arrastre a rojos lupanares
ni a los palacios que erigió la soberbia
ni a las tabernas insensatas.
Que no se rebaje a la súplica
ni al oprobio del llanto
ni a la fabulosa esperanza
ni a las pequeñas magias del miedo
ni al simulacro del histrión;
el Otro lo mira.
Que recuerde que nunca estará solo.
En el público día o en la sombra
el incesante espero lo atestigua;
que no macule su cristal una lágrima.
Señor, que al cabo de mis días en la Tierra
yo no deshonre al Ángel.
catalinafrancoblog 