Else Lasker-Schüler

1869 – 1945

 Cântecul meu de iubire  

Ca o fântână tainică

Murmură sângele meu,

Mereu despre tine, mereu despre mine.

Sub luna buimacă

Visele mele goale dansând te caută

– Copii cu pas lin –

Noaptea pășind pe tufișuri de umbră.

O, buzele tale însorite,

Îmbătătorul parfum al buzelor tale…

În flori albastre, în cadră de argint,

Surâzi, surâzi tu.

Mereu surâsul

Blând șerpuind

Peste pielea mea

Peste umărul meu –

Ascult… Ca un tainic izvor

Îmi murmură sângele.

Visez la tine așa de ușor

Așa liniștit la tine visez – Ich träume so leise von Dir”

Spre zori vin mereu culori care dor

Ele sunt cum e sufletul tău.

La tine mereu mă gândesc,

Ochi, peste tot, așa trist înfloresc.

Eu despre marile stele îți povesteam,

Tu însă doar spre pământ priveai.

Nopți se înalță din creștetul meu,

Eu nu mai știu încotro s-o iau.

Așa liniștit la tine visez,

Albă mătasea mi-învăluie ochii.

Pentru mine pământul tu nu l-ai lăsat.

De ce – o, spune-mi?

Împăcare 

O mare stea în poala mea de-ar cădea…

De strajă nopții am sta.

În limbi sfâșiate ca harfele

Ne-am spune noi rugăciunile.

Cu noaptea de ne-am împăca –

Peste noi Domnul s-ar revărsa.

Inimile noastre s-ar odihni

Dulci ca niște copii.

Despre gurile noastre prinse-n sărut…

Ce-ai zice tu?

Inima mea de-ar fi una cu-a ta –

Sângele tău obrajii mi-ar colora.

Cu noaptea de ne-am împăca,

Ne-am mângâia, și n-am mai pleca.

O mare stea în poala mea ar cădea.

Spune-o lin

Stelele toate ți le-ai cules

De pe inima mea.

Gândurile mi se-învârtesc,

Să dansez aș vrea.

Tu mă faci mereu: să privesc în înalt

Viața să-mi împlinesc.

Noaptea deasupra copacilor

N-o mai pot îndura.

În oglinda izvoarelor

Chipul nu mi-l mai pot afla.

Ochii tăi ce plutesc

De la îngeri ți i-ai ales:

Dar din al lor senin

Eu mierea mi-o ciugulesc.

Inima mea cade lin

O, unde, de-aș ști –

În mâna ta poate.

În carne mi se împrăștie.

Ascultă

Noaptea îți jefuiesc

Trandafirii gurii ca

Nici o altă femeie să nu ți-i bea.

Cine te îmbrățișează

Din fiorul meu fură

Pe întregul tău trup de mine pictat.

Eu sunt marginea drumului.

Cine te-atinge

Cade.

Îmi simți tu freamătul vieții

Pretutindeni

Unde mă depărtez?

Despărțire

Ci seara tu nu veneai niciodat’ –

În mantă de stele eu te-așteptam.

… Orice bătaie la ușa casei,

Chiar bătaia inimii mele era.

Acum ea atârnă de toți ușorii

Chiar și la ușa ta;

Trandafirul de foc se stinge

În ruginiul cununii ferigii.

Cu sângele inimii mele cerul

Ți-l coloram în culoare de mure.

Ci seara tu nu veneai niciodat’ –

…Eu în conduri de aur te așteptam.