A. S. Pușkin, ”Renaștere – Возрождение”

Cu pensula-i leneșă-un pictor-barbar

Înnegrește imaginea unui geniu

Și-n fără de legea-i el o acoperă

Cu propriul lui desen grosolan.

Cu anii, străine, culorile

Se spulberară ca solzii;

Lucrarea geniului de odinioară

Reapăru în toată splendoarea.

La fel s-au șters și iluziile

Din îndureratul meu suflet,

Dând la iveală imaginea

Sfintelor, purelor vremuri trecute.

-traducere de Catalina Franco-

__________________________________

Художник-варвар кистью сонной

Картину гения чернит

И свой рисунок беззаконный

Над ней бессмысленно чертит.

Но краски чуждые с летами

Спадают ветхой чешуёй;

Созданье гения пред нами

Выходит с прежней красотой.

Так исчезают заблужденья

С измученной души моей,

И возникают в ней виденья

Первоначальных, чистых дней.

**

– poem amintit în legătură cu scrierea – de către Sostakovici- a Simfoniei a V-a, în 1937, sub timpul lui Stalin –

**

-icoana bizantina-