Jorge Luis Borges, „Adam Cast Forth”
A existat o grădină, ori fost-a o închipuire?
Mă întrebam eu încet, în lumina crepusculară,
De parcă alinându-mă: oare acel trecut –
Căruia Adam, azi nenorocit, îi va fi fost stăpân –
Nu va fi fost decât o magică înșelăciune
A mult Visatului Dumnezeu? În amintirea-mi
Gradina aceea vrăjită e doar memorie vagă,
Însă eu știu că există și că durează,
Chiar dacă nu pentru mine. Îmi e pedeapsă
Stăruitorul tărâm și războiul incestuos
Al Abelilor si Cainilor și-al tot puietului lor.
Și totuși înseamnă atât de mult să fi iubit,
Și să fi fost fericit, și chiar să fi atins
Grădina aceea vie, fie și numai o zi!
-traducere de Catalina Franco-
______________________________
¿Hubo un Jardín o fue el Jardín un sueño?
Lento en la vaga luz, me he preguntado,
casi como un consuelo, si el pasado
de que este Adán, hoy mísero, era dueño,
no fue sino una mágica impostura
de aquel Dios que soñé. Ya es impreciso
en la memoria el claro Paraíso,
pero yo sé que existe y que perdura,
aunque no para mí. La terca tierra
es mi castigo y la incestuosa guerra
de Caínes y Abeles y su cría.
Y, sin embargo, es mucho haber amado,
haber sido feliz, haber tocado
el viviente Jardín, siquiera un día.