Emily Dickinson, ”Soarele spre amurg cobora – The Sun kept setting—setting—still”

Soarele încet – încet cobora

Către amurg, eu nu vedeam

Peste cătun culorile serii,

Peste case părea amiază.

Ziua scădea treptat, din ce

In ce dispărea, pe iarba nu era

Rouă: stătea pe fruntea mea

Și-mi rătăcea peste față.

Picioarele-mi picoteau, aproape

C-adormeau, dar mana-mi trează era,

Și totuși, de ce așa de slab

Din mine mie-mi un sunet venea?

Ce bine știam mai înainte lumina!

Acum nu mai pot s-o văd.

Asta înseamnă-a muri, iar eu mor,

Dar nu mi-e teamă s-o știu.

-Traducere de Catalina Franco-

_________________________

The Sun kept setting—setting—still

No Hue of Afternoon—

Upon the Village I perceived

From House to House ‘twas Noon—

The Dusk kept dropping—dropping—still

No Dew upon the Grass—

But only on my Forehead stopped—

And wandered in my Face—

My Feet kept drowsing—drowsing—still

My fingers were awake—

Yet why so little sound—Myself

Unto my Seeming—make?

How well I knew the Light before—

I could see it now—

‘Tis Dying—I am doing—but

I’m not afraid to know—