Else Lasker-Schüler, ”Mamă – Mutter”

O albă stea îmi cântă un cântec de moarte

în noaptea de iulie.

Un dangăt de moarte răsună în noaptea de iulie.

Pe-acoperiș mâna norului,

o mângâietoare mână de umbră umedă

pe mama mea o caută.

Îmi simt viața goală

ca alungată din țara.

atât de goală n-a fost viața mea niciodată

vremii atât de dată

de parcă la capătul zilei

m-aș veșteji

între nopțile nesfârșite;

în singurătate.

-traducere de Catalina Franco-

__________________

Ein weißer Stern singt ein Totenlied

in der Julinacht.

Wie Sterbegeläut in der Julinacht.

Und auf dem Dach die Wolkenhand,

die streifende feuchte Schattenhand

sucht nach meiner Mutter.

Ich fühle mein nacktes Leben,

es stößt sich ab vom Mutterland,

so nackt war nie mein Leben,

so in die Zeit gegeben,

als ob ich abgeblüht

hinter des Tages Ende

zwischen weiten Nächten stände;

alleine.

**

În familia evreiască din clasa de mijloc în care a crescut Else Lasker-Schüler (1869–1945) în Elberfeld, lângă Wuppertal, Jeanette Schüler, mama adorată a poetei, a jucat un rol cheie. Moartea timpurie a mamei sale la vârsta de 52 de ani a fost un șoc grav pentru tânăra Else, în 1890: „Când mama a murit, luna s-a sfărâmat”. Mai târziu și-a dedicat cele mai frumoase poezii „chipului sfânt” al mamei sale.