Else Lasker-Schüler , ”Bietul meu cântec – Mein armes Lied”

Capul meu noaptea stă între mâinile tale,

De pe pereți tăcut strălucesc lumânările

În jurul meu aruncând o lumină solemnă.

Eu vreau să fiu berbecul tău sfânt,

Condu-mă tu pentru ofrandă în crâng.

Lumea se frânge la toate capetele

Și vinul dulce sclipește în vase delicate.

Și lună și stele răsar odată cu inima mea.

Și-n coapsele mele încolțesc – într-un extaz solemn – uitate legende de aur.

Și lumile-n jurul meu se luptă

Și se îmbată cu vinuri însângerate.

Îți mai aduci aminte lumina lunii?

Tu și cu mine –

Mai înainte ca inima mea să se stingă

Și cu a ta să se-asemene

De o mie de ori transfigurându-se-n juru-ți –

Culcă-mi iubirea cu grijă

Între oasele care palpită –

Sunt obosită cum roșul păducel și albul mic –

De lângă gardul viu – ce trebuiseră a se iubi –

Și niciodată nu s-au găsit –

-traducere de Catalina Franco–

__________________________________-

Mein Angesicht liegt nachts auf deinen Händen,

Es leuchten stille Kerzen von den Wänden

Und werfen um mich einen feierlichen Schein.

Ich will dein heiliger Widder sein,

Führ mich zur Opfergabe in den Hain.

Die Welt bricht auf allen Enden

Und an den Stöcken glüht in zarten Ampeln süßer Wein.

Und Mond und Sterne gehen auf mit meinem Herzen im Verein.

Und meine Lenden sprießen feierlich verzückt: vergessene goldene Legenden.

Und die Welten um mich streiten sich

Und berauschen sich am blutigen Weine.

Weißt du noch im Mondenscheine?

Du und ich –

Eh noch mein Herz verblich

Und ich deinem Herzen glich

Tausendmal und eins verklärt um dich –

Bette meine Liebe fürsorglich

Zwischen leisverpochendem Gebeine –

Müde bin ich wie der rote Rotdorn und der weiße kleine –

An der Hecke drüben und – sich mußten lieben

Und – nie fanden sich –