Cesare Pavese, ”The cats will know”

Ploaia o să mai cadă

peste tocitele dale,

o ploaie ușoară, –

o adiere, un pas.

Dar și boare și zori

or să-înflorească ușor

ca sub pasul tău,

când o să te întorci.

Între flori și prag

vor ști-o pisicile.

Vor fi alte zile,

vor fi alte zvonuri.

Vei surâde în tine,

vor ști-o pisicile.

Cuvinte vechi o s-auzi,

zadarnice, obosite,

ca hainele învechite

de la petreceri de ieri.

Gesturi vei face și tu.

Vei da glas cuvintelor –

făptură a primăverii,

vei face gesturi și tu.

Vor ști-o pisicile,

făptură a primăverii;

și ploaia ușoară,

și – ca zambilele – zările,

sfâșiindu-ne inima –

celui ce nu mai așteaptă –

vor fi acel trist surâs

ce își surâde sieși.

Și fi-vor și alte zile,

și alte voci și treziri.

În zori fi-vom triști,

făptură a primăverii.

__________________

-traducere de Catalina Franco-

__________________

Ancora cadrà la pioggia

sui tuoi dolci selciati,

una pioggia leggera

come un alito o un passo.

Ancora la brezza e l’alba

fioriranno leggere

come sotto il tuo passo,

quando tu rientrerai.

Tra fiori e davanzali

i gatti lo sapranno.

Ci saranno altri giorni,

ci saranno altre voci.

Sorriderai da sola.

I gatti lo sapranno.

Udrai parole antiche,

parole stanche e vane

come i costumi smessi

delle feste di ieri.

Farai gesti anche tu.

Risponderai parole −

viso di primavera,

farai gesti anche tu.

I gatti lo sapranno,

viso di primavera;

e la pioggia leggera,

l’alba color giacinto,

che dilaniano il cuore

di chi piú non ti spera,

sono il triste sorriso

che sorridi da sola.

Ci saranno altri giorni,

altre voci e risvegli.

Soffriremo nell’alba,

viso di primavera.