Cesare Pavese, ”Eu totdeauna doar te-am văzut – Ti ho sempre soltanto veduta”

Eu totdeauna doar te-am privit,

în minunatele tale clipe,

nu ți-am vorbit niciodată.

Dar sufletul mi-e acum atât de încordat,

și prăbușit de imaginea ta,

încât sub fioru-i cumplit,

pacea nu-mi pot afla.

Și eu nu-ți pot vorbi

nu pot nici măcar să m-apropii,

altcum s-ar prăbuși

visele mele toate.

O, dacă sufletul mi se înfioară

așa teribil în noaptea asta,

și n-am să te știu niciodată,

atunci în preajma desăvârșirii tale

ce fi-va să se întâmple

cu inima mea sărmană

sub loviturile sângelui?

Iară de-mi pare că-mi vine să mor acum,

atuncea ce vuiet nebun,

care vârtejuri de moarte,

ce țipăt de desfătare și de sfârșeală

dacă mi-ai fi aproape?

Dar eu cu tine nu pot vorbi

și nici măcar să m-apropii:

în clipele tale de desăvârșire

eu totdeauna doar te-am privit,

eu totdeauna doar te-am visat.

-traducere de Catalina Franco-

______________________-

Ti ho sempre soltanto veduta,

senza parlarti mai,

nei tuoi istanti più belli.

Ma ho l’anima ormai tanto tesa,

schiantata dalla tua figura,

che non trovo più pace

al suo brivido atroce.

E non posso parlarti,

nemmeno avvicinarmi,

ché cadrebbero tutti i miei sogni.

Oh se tale è il tremore orribile

che ho nell’anima questa notte,

e non ti conoscerò mai,

che cosa diverrebbe il mio povero cuore

sotto l’urto del sangue,

alla sublimità di te?

Se ora mi par di morire,

che vertigine folle,

che palpiti moribondi,

che urli di voluttà e di languore

mi darebbe la tua realtà?

Ma io non posso parlarti,

e nemmeno avvicinarmi:

nei tuoi istanti più belli

ti ho sempre soltanto veduta,

sempre soltanto sognata.

27 Dicembre 1927