Friedrich Georg Jünger , ”Iris”

Friedrich Georg Jünger , ”Iris”

Cu frunza ta ca spada, pe maluri răsărind, din timpul

care-a pierit, tu ne trezești amintiri, tu chemi la viață

țărmul în primăvară. Fiică a Oceanidelor, cu al tău nume-

o chemam eu pe aceea suavă în port și în spirit.

Ea iubea crinii albaștri ai apelor dintre trestii,

și i-am dat numele Iris. Acolo înotam uneori pe întuneric,

strângeam buchete de flori și zăboveam uneori

pe lângă iazul tăcut, unde, ușor, luneca nopțișorul.

În slava cerului, și în culorile sale strălucitoare,

tremurătoare venea, în jurul lunii, și aurora boreală.

Lumina sclipea ca o perlă în melodia ei fantomatică.

Sub întunecatul vârtej, tot pământul era un freamăt.

Ți-ai întors chipul o, Iris, în întuneric eu l-am văzut,

iar în oglindă am văzut și steaua rătăcitoare,

Umed sclipeau ochii fetei cu ai Undinei aidoma,

iar fruntea ei luminoasă se ridica din adâncuri.

Noaptea foșnea liniștit, iar semiluna pălea.

Verde mătase a stelei liniștitor strălucea.

-traducere de Catalina Franco

____________________________

Schwertförmig Blatt, das die Ufer umkränzt, du weckst die Erinn’rung,

Rufst der verschollenen Zeit Frühlingsgestade herauf.

Tochter der Okeanide, mit deinem Namen benannt’ ich

Jene, die zart im Wuchs, zart in dem Geiste mir schien.

Iris nannte ich sie, sie liebte des schilfigen Wassers

Blaue Lilien. Oft schwamm ich im Dunkel hinaus,

Brach ihr die Blüten zum Strauss, stand oft an den Ufern des Weihers,

Wo in dem weicheren Flug lautlos die Nachtschwalbe zog.

Und das wallende Nordlicht kam. Das Gewölbe des Himmels

Bebte in farbigem Schein, zitternd umströmten den Mond

In der Perlmutter Glanz die Geistergesänge des Lichtes.

Über der dunklen Flut stiller sich regenden Grund

Neigtest, o Iris, dein Antlitz du, ich sah’s in der Schwärze,

Sah mit dem schwankenden Stern wie aus dem Spiegel es nahn,

Feucht wie Undinens Auge glänzte das Auge des Mädchens,

Schimmernd hob sich die Stirn, hell aus der Tiefe hervor.

Leise verrauschte die Nacht, es blasste die Sichel des Mondes,

Und aus des Wandelsterns Licht glänzte besänftigend Grün.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s