Amelia Rosselli, ”Câte câmpuri care ca un burete – Quanti campi che come spugna vorrebbero”

Varianta 1

Atâtea câmpuri care ca un burete-ar

voi să-ți îmbogățească trecutul, ba

până și prezentul tău sufocat.

Atâtea căi de-a dreptul pitorești

pe care tu ai voi a le transforma

în semnificat al esenței durerii tale.

Dar geme-n esența durerii tale

o mare dorință de somn și de carne. Vai

cum mai tac mierlele ! Au confundat

ideea ta de pace cu un amurg

ce – ochilor tăi aplecați – le oferise doar

un sechestru sofisticat asupra foamei tale

de a fi singură, de-a fi tu însăți.

**

Varianta 2

Câte câmpuri care ca un burete ar vrea să

-ți îmbogățească trecutul, chiar și

prezentul înăbușit.

Câte alei complet pitorești

pe care ai vrea să le transformi în sens

al esenței durerii tale.

Dar geme în esența durerii tale

o dorință de somn și carne. Vai

cum mierle tac! Ți-au confundat

ideea de pace cu un apus de soare

care nu oferea ochilor tăi aplecați decât

o captare sofisticată a dorinței tale de

a fi singură și tu însăți.

-traducere de Catalina Franco–

________________________

Quanti campi che come spugna vorrebbero

arricchire il tuo passato, anche il

tuo presente soffocato.

Quante viuzze del tutto pittoresche

che tu vorresti tramutare in significato

dell’essenza di questa tua sofferenza.

Ma geme nell’essenza della tua sofferenza

un desiderio di sonno e di carne. Oh

come i merli tacciono! Hanno confuso

la tua idea della pace con il tramonto

che offrì ai tuoi occhi penduli solo

un sofisticato sequestro della tua brama

d’essere solo, e te stesso.