Amelia Rosselli, ,,În jurul acestui trup al meu – Attorno a questo mio corpo”

În jurul acestui trup al meu

zdrobit în o mie de cioburi, eu

alerg culegând, șuierând

ca vântul în vară care

se ascunde; în jurul bătrânului

trup al meu care se ascunde

eu pun un văl de mlaștini peste

abruptele coaste, ca să cobor

mai apoi, la pace.

În jurul acestui trup din

o mie de mlaștini, în jurul acestei

mine agitate, în jurul

acestui vas de drăgălășenie,

prost executat, eu n-am văzut

decât pești – care se măresc,

devenind altceva, un altul

devenind o angoasă

incontrolabilă, nimic

altceva n-afară de sine

însuși în arcadia unei

lumi literare care-și asigură

brânză din sine; simțind că

luptă, în cinele goale

cu instinctele incontrolabile

ale predominanţei: copii extenuaţi

care-și întind alte braţe

curate ca somnul, în minele

goale.

-traducere de Catalina Franco

_______________________

Attorno a questo mio corpo

stretto in mille schegge, io

corro vendemmiando, sibilando

come il vento d’estate, che

si nasconde; attorno a questo

vecchio corpo che si nasconde

stendo un velo di paludi sulle

coste dirupate, per scendere

poi, a patti.

Attorno a questo corpo dalle

mille paludi, attorno a questa

miniera irrequieta, attorno

a questo vaso di tenerezze

mal esaudite, mai vidi altro

che pesci ingrandire, divenire

altro che se stessi, altro

che una incontrollabile angoscia

di divenire, altro che se

stessi nell’arcadia di un

mondo letterario che si forniva

formaggi da sé; sentendosi

combattere, nelle vacue cene

da incontrollabili istinti

di predominio: logori fanciulli

che si stiravano altre membra

pulite come il sonno, in vacue

miniere.

**

(da “Serie ospedaliera”, 1969)