Amelia Rosselli, ,,Florile vin ca un dar… – I fiori vengono in dono”
Florile vin ca un dar și apoi se dilată
o atenție ascuțită le liniștește
Lumea-i un dinte crăpat
nu mă întrebați de ce
eu azi am așa de mulți ani iar
ploaia e stearpă.
Ochind semințele prăpădite
erai tu ofilita comuniune pe care o căutam
ca să răpesc inima unui altul spre-a o folosi mai apoi.
Speranța probabil e-o pagubă definitivă
monedele sună crude pe marmura
mâinii.
Îl convinsesem pe monstru să se retragă
în camerele curate dintr-o cabană imaginară
erau acolo-n pădure vipere mici împăiate.
M-am prefăcut într-un preot al poeziei
dar pentru viață eu eram moartă
viscerele ce se pierd
într-o încăierare
mor măturate de vreo știință.
Lumea-i subțire și plată:
câțiva elefanți plictisiți o înconjoară.
-traducere de Catalina Franco–
____________________________
I fiori vengono in dono e poi si dilatano
una sorveglianza acuta li silenzia
non stancarsi mai dei doni.
Il mondo è un dente strappato
non chiedetemi perché
io oggi abbia tanti anni
la pioggia è sterile.
Puntando ai semi distrutti
eri l’unione appassita che cercavo
rubare il cuore d’un altro per poi servirsene.
La speranza è un danno forse definitivo
le monete risuonano crude nel marmo
della mano.
Convincevo il mostro ad appartarsi
nelle stanze pulite d’un albergo immaginario
v’erano nei boschi piccole vipere imbalsamate.
Mi truccai a prete della poesia
ma ero morta alla vita
le viscere che si perdono
in un tafferuglio
ne muori spazzato via dalla scienza.
Il mondo è sottile e piano:
pochi elefanti vi girano, ottusi.
**
da “Documento” (1966-1973)
catalinafrancoblog 