Amelia Rosselli, ,,Dacă din lunga ta agonie și din scurta mea respirație – Se dalle tue lunghe agonie e dai miei brevi respiri”

Dacă din lunga ta agonie și din scurta mea respirație

ar apărea o floare; atunci ca să-ți mulțumesc eu aș

alerga, aș merge pe calea frumuseții. Dar tu nu respiri

și molatec arcul înțelepciunii nu-ți încordezi;

tu nu respiri și nu vrei să afli arca lui Noe: aici

eu respir și tu tremuri și poate cazi, iar eu cu siguranță

că strălucesc și cad la picioarele tale făcute din cristal.

Dar tu nu vrei să mori, iar eu încă-mi întind mâna prietenoasă.

-traducere de Catalina Franco–

_________________________

Se dalle tue lunghe agonie e dai miei brevi respiri

sorgesse un fiore; allora io correrei a ringraziarti

rimboccherei la strada della bellezza. Ma tu non

respiri e mollemente non tiri il tuo arco della sapienza;

tu non respiri e non vuoi ritrovare l’arca di Noè: io

qua respiro e tu tremi e tu cadi forse, e io sicuramente

brillo e cado ai tuoi piedi fatti di cristallo.

Ma tu non vuoi morire, e io stendo ancora la mia mano amichevole.

**

da„Variazioni Belliche”, 1960-1961