Angelo Maria Ripellino, ”Ca o păpușă pe sârmă – Come un pupazzo di Schlemmer”

N-am spus niciodată că-s singur

ca o păpușă pe sârmă.

Casele stând ca bătrânele

la ochi cu pânzele jaluzelelor

îmi spun mereu cuvinte prietenoase.

N-am spus niciodată că sufăr

ca o bucată de lemn sub rindea.

Stelele însă se ascund mereu,

când caut un strop de lumină.

N-am spus niciodată că-s trist

precum o sticlă goală,

fiindcă eu știu de mult

că apa dispare-n fântână,

când am nevoie să beau.

N-am spus niciodată că sunt fericit

ca un răzor de bujori,

fiindcă eu nu știu s-atrag bucuria,

ce uneori mă atinge

cu-aripa ei de lebădă.

N-am spus niciodată nimic, dar toți

vor sti că iubesc viața.

-traducere de Catalina Franco

_________________________

Non ho mai detto d’essere solo

come un pupazzo di Schlemmer.

Le case come vecchine

coi fazzoletti delle persiane sugli occhi

mi ripetono sempre parole cordiali.

Non ho mai detto di soffrire

come un pezzo di legno sotto una pialla.

Ma le stelle sempre si nascondono,

quando cerco un briciolo di luce.

Non ho mai detto d’essere triste

come una bottiglia vuota,

perché so già da tempo

che l’acqua svanisce dalle fontane,

quando ho bisogno di bere.

Non ho mai detto d’essere felice

come una spalliera di peonie,

perché non so catturare la gioia,

che mi sfiora talvolta con piume di cigno.

Non ho mai detto nulla, ma ciascuno

comprende che adoro la vita.