Amelia Rosselli, ”Până ce – Sinché”

Pentru cantatele care-aveau loc în aer eu cu toată inima

eu încă am rimat. Pentru vulturul care era figura ta stângă

m-am hotărât a lupta. Pentru sărmanii și pentru bolnavii

de minte ce-și înfăsurau figurile lor sinistre prin

străzi bolnave eu încă mai cântam tarantela cămașa

ta este cântecul cel mai frumos de pe stradă.

Pe străzi cu miros de benzină

eu căutam în ochiul vecinului cântecul preferat.

Pentru inima aceea a ta pe care-n mare măsură-o prefer

oricărei alte furtuni eu mă voi duce cântând agreabil acele

melodii care nu-s pentru urechea ta castă de cântăreț.

interzis. Pentru opreliștea care ne împiedică să continuăm

poate că iar și iar te voi pierde – până ce undele

binelui și ale răului și ale oricăror minciuni de care e plină

lumea aceasta vastă au să-și sfârșească vuietul.

-traducere de Catalina Franco–

_______________________________

Per le cantate che si svolgevano nell’aria io rimavo

ancora pienamente. Per l’avvoltoio che era la tua sinistra

figura io ero decisa a combattere. Per i poveri ed i malati

di mente che avvolgevano le loro sinistre figure di tra

le strade malate io cantavo ancora tarantella la tua camicia

e la piu bella canzone della strada. Per le strade odoranti

di benzina cercavamo nell’occhio del vicino la canzone

preferita. Per quel tuo cuore che io largamente preferisco

ad ogni altra burrasca io vado cantando amenamente delle

canzoni che non sono per il tuo orecchio casto da cantante

a divieto. Per il divieto che ci impedisce di continuare

forse io perdero te ancora ed ancora – sinché le maree del

bene e del male e di tutte le fandonie di cui e ricoperto

questo vasto mondo avranno terminato il loro fischiare.