Amelia Rosselli, ”Înspre picioarele tale – La mia fresca urina”

Înspre picioarele

tale îmi vărs, proaspătă, urina

iar soarele dansează! dansează! dincolo

fereastra nu va voi

să se mai închidă pentru acei fără pântece plat. Surâzătoare

se va uni analiza – dar eu dansez! dansez! – nevătămată

fiindcă

dansează soarele, fiindcă viața e feminină-n acele plantații

abandonate dacă o știi. Un idiot de-abanos unduitor și mult

prea doritor în

fermitatea lui: mă-învârt! mă-învârt! aidoma celor trei grații

în culmea uitării lor!

-traducere de CCatalina Franco

_____________________

la mia fresca urina spargo

tuoi piedi e il sole danza! danza! danza! – fuori

la finestra mai vorrà

chiudersi per chi non ha il ventre piatto. Sorridente l’analisi

si congiungerà – ma io danzo! danzo! – incolume perché

‘l sole danza, perché vita è muliebre sulle piantagioni

incolte se lo sai. Un ebete ebano si muoveva molto

cupido nella sua

fermezza: giro! giro! come tre grazie attorno al suo punto

d’oblio!

**

da “Variazioni belliche” (1959)

**

În scriitura Ameliei Rosselli putem găsi prezența a cel puțin două fenomene: o tonalitate emoțională centrată pe o pronunție individuală și interioară care se desprinde de poetica secolului XX și-și caută cu dificultate propria autenticitate expresivă; și capacitatea de a ține mai multe limbaje împreună, muzică, vorbire, limbi diferite (franceza, engleza, italiana). O asamblare la care se lucrează cu inserții semantice și cu un ritm ca tendință tonală, dar și ca formă grafică, elaborând poetica muzicală și vizuală descrisă în spațiile metrice și dând viață la ceea ce ar putea fi numit „experimentalism existențial”.

Maria Borio, „În pulsația tuturor multitudinilor”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~