Trei poeme, aparținând aceluiași volum și aceleiași stări de spirit… La o adică, pot fi și recitite.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Amelia Rosselli, din „Note împrăștiate și pierdute” – da “Appunti sparsi e persi”
Cai puternici supravegheați de către
un ofițer au aruncat niște bombe cu gaz
în mișcare necontenită.
Au voluntari adunând rămășițele
montându-le mai apoi pe o camionetă exact
așa cum eșuează
toate dovezile noastre de dragoste.
Cu succesele profund refuzate
majorității oamenilor și-a dat seama că e
pe drumul cel bun.
Și că în mâini ține strâns în pumn
o cantitate de bani de-o mie de dolari
ce, rușinându-se, răspunseseră la tăcere
cu calitatea stocată. Real este
fumul, el oferă prin consolarea sa
balul electric de la San Vito.
Pentru ce au aceste flori și aceste
nume atâta vreme la dispoziție în timp ce se ciocnesc
de zidul camerei?
Cu o voință puternică, se mototolește nevătămată în
apartamentul roz.
*
Și el chiar și el a spânzurat revoluția
ai vrea s-o vezi terminată cu măreție
un bun cheamă pe altul și cu simplitate
(revizuită la 1 noaptea și cu
insomnie) să distrugi tu un bob
din ceea ce-ai fi voit a distruge.
Fondul zilei e-acela
voiau să sărbătorească
a cincea aniversare de la victorie
ți-au spus convingător că te-ai dus
chiar să te îneci, toți cei aflați
în jur nu au învins, au pierit.
Au pierit cu duzina
și vei pieri și tu mâine
dac-o să zbori,
și am să te botez
dușman al poporului.
Frază nu simplă
depinde de tine să te stăpânești
și astfel să anulezi
acea lecție dată practic
și la timpul ei să vă arăt că și eu
cred în rațiune.
Au existat goale și zadarnice în mintea mea
versuri făcute cu furia distragerii
arată că pentru ultimul era acel
petec de hârtie.
*
Am douăzeci de zile
să fac o revoluție: am
încă douăzeci de zile după revoluţie
ca să-mi cunosc
micuțul meu jurnal sentențios
O vizuină pentru
minți proaspete
cuvintele,
un pumn
închis garantează
imbatabila mea rațiune de-a fi.
Inamicul le smulge vestmintele
fericirea e un microorganism din lăuntrul
nefericirii
în cimitir
nu te-ai putea opri de a fi fericită.
-traducere de Catalina Franco–
_____________________________-
Cavalli consistenti sorvegliati da
un agente hanno lanciato bombe a gas
continuamente in movimento.
Hanno volontari che assembrano i resti
e poi li montano su un camioncino così
come tutte le nostre prove d’amore
falliscono.
Con successi profondamente negati alla
più parte della gente s’accorse d’essere
dalla parte giusta.
E nelle mani contenere a pugno chiuso
una quantità di biglietti da mille
che vergognandosi risposero al silenzio
con immagazzinate qualità. Vero è il
fumo, offre con la sua consolazione
l’elettrico ballo di San Vito.
Perché hanno questi fiori e questi
nomi tanto tempo a disposizione urtandosi
contro le pareti della stanza?
Volitiva si spiegazzò indenne nell’interno
dell’appartamento rosa.
*
Anche lui impiccato la rivoluzione
vorresti farla finita con le grandezze
un bene ne chiama un altro e con semplicità
(revisionata all’una di notte e con
insonnia) distruggi un bricciolo
di quel che vorresti distruggere.
Il fondo della giornata è quella
hanno voluto celebrare il
quinto anniversario della vittoria
hanno continto perfino te che tu sei andata
ad annegare, tutti
attorno non vincevano, ma perivano.
Sono periti a dozzine
tu perirai l’indomani
se tu voli,
e ti battezzo nemico del popolo.
Frase non semplice
tocca a te farne a meno
e così disfare
quella lezione che mi hai dato di praticità
e in orario mostrarti che anche io ho
fede nella ragione.
Esistevano vuoti e vani nella mia mente
versi fatti con furore di distrazione
mostrano che per ultimo v’era questo
pezzo di carta.
*
Ho venti giorni
per fare una rivoluzione: ho
altri venti giorni dopo la rivoluzione
per conoscermi
mio piccolo diario sentenzioso
Tana per
le fresche menti
le parole,
un pugno
chiuso le garantisce
la mia più imbattibile ragione d’essere.
Il nemico le strappa le vesti
la felicità è un micro-organismo nell’interno
dell’infelicità
nel cimitero
non sa smettere di essere felice.
(1966 -1977)
catalinafrancoblog 