Torquato Tasso, (XVI secolo), ”Madrigal”

Ce erau roua aceea ori acel geamăt,

acele lacrimi pe care

eu le vedeam risipite din mantia nopții,

din chipul candid al stelelor?

De ce semăna, albă, luna

din picurari cristaline un nimb imaculat

în poala proaspetei pajiști?

Oare de ce în văzduhul întunecat

se aud, de jur împrejur, aproape dureros,

prea timpuriu reîntorcându-se zorii?

Poate că sunt semnele plecării tale,

viața vieții mele?

-traducere de Catalina Franco–

___________________________

Qual rugiada o qual pianto

Quai lagrime eran quelle

Che sparger vidi dal notturno manto

E dal candido volto de le stelle?

E perché seminò la bianca luna

Di cristalline stelle un puro nembo

A l’erba fresca in grembo?

Perché ne l’aria bruna

S’udían, quasi dolendo, intorno intorno

Gir l’aure insino al giorno?

Fûr segni forse de la tua partita,

Vita de la mia vita?