Maria Luisa Spaziani, ”Scrisoare – Lettera”

Crăciunul e doar imensa tăcere

care se întinde pe străzile

unde platanii orbi

râd la un loc cu zăpada,

e doar topirea de la distanță

a depărtatelor noastre singurătăți,

e întinderea-n noapte

a unui pod de aur

deasupra mării sargaselor.

Eu sunt aici, cu darul tău

care mă luminează

cât zece stele-lună,

tu mă conduci uimită de mână

unde vibrează ecoul

de focuri și felinare (verzi și viorii)

de candelabre și cafenele.

Van Gogh, Parisul albastru …

Un pin în dreapta spre-a agăța

vreo patru nostalgii,

și steaua albă în vârf –

credința mea în tine.

-traducere de Catalina Franco–

_________________________________________

Natale altro non è che quest’immenso

silenzio che dilaga per le strade,

dove platani ciechi

ridono con la neve,

altro non è che fondere a distanza

le nostre solitudini,

sopra i molli sargassi

stendere nella notte un ponte d’oro.

Sono qui, col tuo dono che m’illumina

di dieci stelle-lune,

trasognata guidandomi per mano

dove vibra un riverbero

di fuochi e di lanterne (verde e viola),

di girandole e insegne di caffè.

Van Gogh, Parigi azzurra…

Un pino a destra

per appendervi quattro nostalgie

e la mia fede in te, bianca cometa

in cima.