Fernando Pessoa, ”Ce e în mine e mai presus de orice oboseala – O que há em mim é sobretudo cansaço”

Ce e în mine e mai presus de orice oboseala –

nu asta ori aceea

și nici de toate ori de nimic:

pur și simplu, e oboseala, în sine,

e oboseală.

Subtilitatea stărilor inutile,

pasiunile năucitoare pentru nimic,

iubirile intense pentru ce bănui a fi în cineva,

toate acestea –

astea și ceea ce veșnic lipsește din ele –

toate astea produc oboseală,

această oboseală,

o oboseală.

Există, fără îndoială, cei iubind infinitul,

sunt, fără îndoială, cei voind imposibilul,

sunt, fără îndoială, cei ce nu vor nimic –

sunt trei feluri de idealiști, iar eu niciunul dintre aceștia:

fiindcă eu iubesc infinit finitul,

fiindcă eu îmi doresc posibilul imposibil,

fiindcă vreau totul, ori chiar mai mult decât se poate,

sau chiar de nu se poate…

Iar rezultatul?

Lor viața trăită ori viața visată,

lor visul visat ori trăit,

lor calea dintre tot și nimic, adică viața…

Iar mie – numai o mare, adâncă,

și, vai, cu atâta fericire, o oboseală stearpă,

o oboseală cumplită,

cumplită cumplită cumplită,

o oboseală…

-traducere de Catalina Franco–

______________________________

O que há em mim é sobretudo cansaço —

Não disto nem daquilo,

Nem sequer de tudo ou de nada:

Cansaço assim mesmo, ele mesmo,

Cansaço.

A subtileza das sensações inúteis,

As paixões violentas por coisa nenhuma,

Os amores intensos por o suposto em alguém,

Essas coisas todas —

Essas e o que falta nelas eternamente —;

Tudo isso faz um cansaço,

Este cansaço,

Cansaço.

Há sem dúvida quem ame o infinito,

Há sem dúvida quem deseje o impossível,

Há sem dúvida quem não queira nada —

Três tipos de idealistas, e eu nenhum deles:

Porque eu amo infinitamente o finito,

Porque eu desejo impossivelmente o possível,

Porque quero tudo, ou um pouco mais, se puder ser,

Ou até se não puder ser…

E o resultado?

Para eles a vida vivida ou sonhada,

Para eles o sonho sonhado ou vivido,

Para eles a média entre tudo e nada, isto é, isto…

Para mim só um grande, um profundo,

E, ah com que felicidade infecundo, cansaço,

Um supremíssimo cansaço,

Íssimo, íssimo, íssimo,

Cansaço…