Pedro Salinas, ”Nu vreau să mă lași, durere – No quiero que te vayas dolor”

Nu vreau să mă lași,
durere, ultima formă
a iubirii. Eu mă simt viu
când mă doare
nu în tine, și nu aici,
ci mai departe:
acolo pe pământ, în anul
de unde vii
îndrăgostit de ea
și de tot ce a fost.

De-acel copleșitor
adevăr, ce pe sine se neagă
și îndărătnic afirmă
că n-a existat niciodată,
că n-a fost nimic altceva
decât pretextul meu de a trăi.
De n-ai fi rămas cu mine,
tu, de netăgăduit durere,
aș putea chiar s-o cred;
dar tu ai rămas cu mine.

Adevărul tău mă asigură
că nu a fost minciună.
Iar cât timp voi putea să te simt,
tu-mi vei fi mie, durere,
dovada acelei vieți
în care nu m-ai rănit.
Dovada supremă, îndepărtată,
că ea a fost, că există,
că m-a iubit, o, da,
că eu încă o vreau.

-traducere de Catalina Franco–
_________________________

No quiero que te vayas
dolor, última forma
de amar. Me estoy sintiendo
vivir cuando me dueles
no en ti, ni aquí, más lejos:
en la tierra, en el año
de donde vienes tú,
en el amor con ella
y todo lo que fue.
En esa realidad
hundida que se niega
a sí misma y se empeña
en que nunca ha existido,
que sólo fue un pretexto
mío para vivir.
Si tú no me quedaras,
dolor, irrefutable,
yo me lo creería;
pero me quedas tú.
Tu verdad me asegura
que nada fue mentira.
Y mientras yo te sienta,
tú me serás, dolor,
la prueba de otra vida
en que no me dolías.
La gran prueba, a lo lejos,
de que existió, que existe,
de que me quiso, sí,
de que aún la estoy queriendo.