Robert Walser, ”Zăpada – Schnee”

Și ninge și ninge și lumea se îmbracă

Cu o lacrimă albă largă largă

Așa dureros din ceruri coboară

Roiuri de fulgi de zăpadă zăpadă

O vreme îți dăruie pace odihnă

Lumea ca neaua de albă

Apoi ninsoarea îmi fură din vlagă

Tot mai adânc un dor mă apasă

În suflet îmi cade o lacrimă

-traducere de Catalina Franco–

______________________________

Es schneit, es schneit, bedeckt die Erde

Mit weißer Beschwerde, so weit, so weit.

Es taumelt so weh hinunter vom Himmel

Das Flockengewimmel, der Schnee, der Schnee.

Das gibt dir, ach, eine Ruh’, eine Weite,

die weissverschneite Welt macht mich schwach.

So dass erst klein, dann gross mein Sehnen

Sich drängt zu Tränen in mich hinein.