Robert Walser, ”Voi mă vedeți – Seht Ihr”

Voi mă vedeți trecând peste pajiști,

înțepenite și moarte sub ceață?

Dar eu tânjesc dup-o casă, casa

aceea la care eu n-am ajuns niciodată,

tânjesc la ea – dar fără nădejdea

că voi putea-o atinge vreodată.

La casa-aceea nicicând atinsă

tânjesc de dor, un dor ce niciodată

nu se va stinge, cum n-o să piară

pajiștea țeapănă, moartă sub ceaţă.

Cumva mă vedeți străbătând-o cu spaimă?

-traducere de Catalina Franco–

_______________________________

Seht ihr mich über Wiesen ziehn,

die steif und tot vom Nebel sind?

Ich habe Sehnsucht nach dem Heim,

dem Heim, noch nie von mir erreicht,

und auch von einer Hoffnung nicht

berührt, dass ich es jemals kann.

Nach solchem Heim, noch nie berührt,

trag’ ich die Sehnsucht, nimmermehr

stirbt sie, wie jene Wiese stirbt,

die steif und tot vom Nebel ist.

Seht ihr mich angstvoll darüber ziehn?