În existența poetică a lui Robert Walser, libertatea înseamnă plăcere și suferință. Suferința trece, așa cum a apărut, prin libertate, care, la rândul ei, creează plăcere și suferință; Astfel că cercul o ia de la capăt din nou și e, totdeauna, un cerc vicios – fantomă…

În ”Jakob von Gunten”, prin personajul Tobold, Robert Walser spune:

”Numele meu era Peter; asta mi-a spus într-o zi un om ciudat tăcut pe nume Tobold; și a continuat calm să-mi spună povestea lui:

Obișnuiam să stau în micuța mea cameră din spate scriind poezie, visând la viața ca o mare celebritate, să fiu iubit de femei, despre tot felul de lucruri minunate. Nu dormeam niciodată noaptea, dar să fiu nedormit era o plăcere. Mereu treaz, mereu plin de idei, așa eram. Am fost fermecat de natură și de poteci ascunse prin păduri și poieni. Toată ziua aveam viziuni și vise, dar nu știam niciodată cu adevărat la ce tânjesc. Știam, iar în minutul următor nu știam. Dar îmi iubeam cu ardoare dorul meu indefinibil și nu mi-ar fi plăcut să rămân fără el. Tânjeam după pericol, după măreție, după ceva romantic. Poeziile pe care le-am scris ca Peter le-am publicat mult mai târziu… ”

**

”Ah, toate aceste gânduri, toate aceste dorințe ciudate, toată această căutare a unui sens! Să poți să visezi, să poți să dormi. Și să vină ceea ce trebuie să vină. Da, să vină.”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

”… Se plâng că asta

m-ar duce la nebunie.

De aceea stau liniștit, de aceea sufăr, numai

să sufăr singur. Nu e nimic altceva

de făcut, așa se suferă,

cum apa din fundul mării

nu poate fi decât udă, cum cine se înțeapă,

nu poate decât să sângere. Singurătate,

mie să-mi fii coroană. Durere,

mie să-mi fii Palat, iar eu prințesa.

-traducere de Catalina Franco–

____________________________

”… Klagt ich, so

riß es mich zum Wahnsinn hin.

Drum still, drum nur gelitten, nur

allein gelitten. Ist nichts anderes

übrig, so leidet man,

wie in dem Grund des Meers das Naß

nur naß sein kann, wie, wer sich sticht,

nur bluten kann. Verlassenheit,

sei du mir Krone. Schmerz, sei du

Palast mir, und ich Fürstin so. ”