Pablo Neruda, „Pe cerul meu la amurg – En mi cielo al crepúsculo”

Pe cerul meu la amurg tu îmi apari ca un nor,

culoarea și forma ta sunt așa cum le vreau.

Ești a mea, ești a mea, femeie cu buze dulci,

visele-mi nesfârșite în viața ta locuiesc.

Lampa inimii mele îți înroșește picioarele,

vinul meu aspru-i mai dulce pe buzele tale:

o, tu, secerătoare a cântului meu de seară,

ce mult te simt a mea visele-mi solitare!

Ești a mea, ești a mea, o strig vântului serii,

vântul spre tine îmi poartă vocea mea văduvă.

În adâncimile ochilor mei, întunecată,

privirea ta tânjește ca apele noaptea.

În nada muzicii mele, ești prada mea, iubito,

Vaste ca cerul îmi sunt năvoadele cântului.

Sufletul meu s-a ivit pe țărmul trist al ochilor tăi,

În ochii tăi cerniți mi-începe patria viselor.

-Traducere de Catalina Franco–

_______________________________

En mi cielo al crepúsculo eres como una nube

y tu color y forma son como yo los quiero.

Eres mía, eres mía, mujer de labios dulces,

y viven en tu vida mis infinitos suenos.

La lámpara de mi alma te sonrosa los pies,

el agrio vino mío es más dulce en tus labios:

oh segadora de mi canción de atardecer,

cómo te sienten mía mis suenos solitarios!

Eres mía, eres mía, voy gritando en la brisa

de la tarde, y el viento arrastra mi voz viuda.

Cazadora del fondo de mis ojos, tu robo

estanca como el agua tu mirada nocturna.

En la red de mi música estás presa, amor mío,

y mis redes de música son anchas como el cielo.

Mi alma nace a la orilla de tus ojos de luto.

En tus ojos de luto comienza el país del sueno.