Pablo Neruda, „Absența – Ausencia”
Abia te-am părăsit
și iar în mine pătrunzi
fremătătoare
ori neliniştită, și chiar de mine rănită,
de dragoste copleșită ca ochii tăi atunci
când darul vieții
neîncetat dăruit
de noi se apropie
Iubirea mea
când ne-am găsit
eram însetați
și ne-am băut
și apa
și sângele
când ne-am întâlnit
eram flămânzi
şi ne-am muşcat
cum muşcă focul
și ne-am rănit
Tu însă
așteaptă-mă
păstrează-mi dulceața ta
și am să-ți dărui
un trandafir.
-traducere de Catalina Franco–
_______________________
Apenas te he dejado,
vas en mí, cristalina
o temblorosa,
o inquieta, herida por mí mismo
o colmada de amor, como cuando tus ojos
se cierran sobre el don de la vida
que sin cesar te entrego.
Amor mío,
nos hemos encontrado
sedientos y nos hemos
bebido toda el agua y la sangre,
nos encontramos
con hambre
y nos mordimos
como el fuego muerde,
dejándonos heridos.
Pero espérame
guárdame tú dulzura.
Yo te daré también
una rosa.
catalinafrancoblog 