Octavio Paz, ”Tăcere – Silêncio”

Cum din adâncimile melodiei

țâșnește o notă

care vibrând crește și se istovește

până ce sfârșește

în altă melodie,

așa din adâncul tăcerii

o altă tăcere țâșnește – un turn ascuțit, o sabie –

și ridicându-se crește și ne secătuiește

iar în ridicare se prăbușesc

speranțe amintiri

minciunile mari minciunile mici

și-am vrea să țipăm și se frânge

țipătul în gâtlej:

noi ne sfârșim în tăcere

acolo unde tăcerile se istovesc.

_____________________

-traducere de Catalina Franco-

_____________________

Assim como do fundo da música

brota uma nota

que enquanto vibra cresce e se adelgaça

até que noutra música emudece,

brota do fundo do silêncio

outro silêncio, aguda torre, espada,

e sobe e cresce e nos suspende

e enquanto sobe caem

recordações, esperanças,

as pequenas mentiras e as grandes,

e queremos gritar e na garganta

o grito se desvanece:

desembocamos no silêncio

onde os silêncios emudecem.